Florian Ruse - "Poezii"
 
Pag5

    1 2 3 4 5 6

Metamorfoză - Ruse Florian

Schimbă-aproape pe-orice om
când e prins cu fofârlica...
și-astfel vezi vreun falnic pom
aducând-o cu urzica.


România azi (cu ocazia celebrei OUG 13 din 2017) - Ruse Florian

Nu pare că, vreodată, ne vom mai reveni!
"Răspunderea magistraţilor trebuie blocată!" -
(o tot spun, subliminal, partizani în piaţă.)
Te uiţi cum merge treaba și-ţi vine-a-nnebuni!

Nu pare că, vreodată, ne vom mai reveni!
"Răspunderea magistraţilor trebuie blocată! -
Orice vină-a dumnealor, brusc, amnistiată!"
Te uiţi cum merge treaba și-ţi vine-a-nnebuni!

Nu pare că, vreodată, ne vom mai reveni!
"Răspunderea magistraţilor trebuie blocată!
Râca unui șef de stat, total, graţiată!"
Te uiţi cum merge treaba și-ţi vine-a-nnebuni!

Încă puţin și-i vremea din ţară-a o roi!


Fundătura - Ruse Florian

"A nu mai trage chiar nicio speranță,
pradă unei deznădejdi turbate,
nu numai de la neclintita moarte,
dar și de la propria ta viață."
Iată un loc care cu-ale lui ghiare
așa te-afundă-n morbiditate
că pân' și-n sinucideri ca la carte
nu vezi vreo portiță de scăpare...


Inelul - Ruse Florian

În noaptea senină, 
cortegiu-ntreg de stele,
încrustat în boltă, 
se tot uită la tine,
surâzând superior
la strălucirea ta,
deși pare-aprins vădit
de opțiunea mea…

(Se-ntreabă, desigur, 
ce am văzut la tine
'ncât să-ți leg destinul
de al alesei mele…)

Nu-i bai! − Doar ei, te-aș ruga,
orice suferințe,
să-i legi în al tău contur
cât poți tu mai bine;
că ar fi și păcat,
acestea, să-i bântuie
așa unui suflet
la-ntâmplare tâmplele!


Labirintul - Ruse Florian

Poarta, părea deschisă prostimii, 
iar eu
deja condamnat, 
și-n labirintul disperării
conștient am intrat.

Prezența ta - o umbră pe coclau
ce se-apleca,
încet, peste buton
când electrozii carnea-mi sfârtecau
în suflet aducându-mi, sadic, răni.

Hai, mistuiește-mă! Nu crezi că-i timpul potrivit?
Prin tristu-ți labirint,
destul am rătăcit.
Recunosc, nu-s demn de tine – altfel, te-aș fi găsit;
te-ai ascuns prea bine și,-n plus, am obosit.

Te rog chiar, de acolo unde ești,
fii bună 
și degrabă
să încerci agonia să-mi oprești
cât timp mi-ești încă dragă!

Căci, inima-mi preferă să se-oprească
decât să mai consimtă cruda-ți joacă.


Arta de a vorbi vs. arta de a tăcea - Ruse Florian

Prezența ei era o bucurie
ce-ntotdeauna sufletu-mi înmiresma, 
indiferent prin care murdărie,
acesta, pân-a o vedea, se zbuciuma.
Vorbirea ei era o simfonie
ce echilibrul, mai mereu, îmi clătina
cu tonuri parcă destinate mie
și cu idei la care mintea-mi rezona.
Ochii ei erau precum un cer senin
la care-n van cătam a rămâne rece, 
spăimântat ca-ntâmplător să nu devin
cel ce fulgere-n privire i-ar aduce.

(Totuși, câte-odat-ai fi complet nebun
să-i spui vreunei minuni cât ți-e de dragă; 
deci, te poticnești în gându-ți "oportun":
"Șșșt, bolovane... c-aici nu prea-i de șagă!")

Acum, deși viața ne-a tot depărtat, 
iar chipu-i abia-mi mai vine-n amintire, 
suspin, când și când, adânc înduioșat
de cum poate sfârși o-ntâie iubire.


Cutia pandorei - Ruse Florian

Pandora? - Poate însăși acea făptură ce se-mplinește
purtând minunea-n pântecu-i de-olimpiană roabă, 
sperând că viitoru,-n așteptarea clipei când va naște, 
de trainicu ei cuib, prea mult, nu își va râde-n barbă.
Copiii? - Poate tocmai acel miraculos pământ fertil
unde binele și răul își află rădăcina;
fiind vii dovezi, în timp, c-a fi părinte-i chiar lăudabil
dar, ne prea luând-o-n serios, poți rasoli grădina.

Se tot succed generații numai că, printre lanuri, 
parcă-aceiași mărăcini sufocă florile mereu, mereu,
mai ales când grădinarii nu știu dintru-nceputuri
demne modele-a le fi, vlăstarilor, la bine și la greu.


Dialog parțial, între doi îndrăgostiți, pe tema adevărului și minciunii - Ruse Florian

– Să minți ușor din sentimentul c-altfel o să fii,
într-o bună zi, mult prea obscen mințit, 
nu-nseamnă-ndreptățită
totuși injustețea s-o admiți
pentr-un potențial nedreptățit?
– Poate,-nsă idealurile prea pline de pretenții,
ca cel de-a spune adevărul
să ți se spună adevărul,
nu-nseamnă, mai mereu, a bate câmpii
aplicându-le tocmai persoanei care te duce cu preșul?


Pasiune nefastă - Ruse Florian

Melancolia iubirii cu pasiune
ce tinde-a-și ține-aproape propriul obiect, 
cu fermitate, sănătății, i se-opune, 
când pasiunea o susține-n intelect.


Banalități fecunde - Ruse Florian

Aproape excepțional, 
omului profund, 
îi pare-a se-arăta banal
într-un mod fecund;
menționând că a te depărta
de lucruri ordinare, 
comportă riscul de a suporta
oprobrii viitoare.


Tanka. Cioc, cioc - Ruse Florian

Cioc, cioc, nesfârșit
Ciocănitoarea sapă-n
amintiri de tei -
Toamna-ncerci leacuri băbeşti
Nu-i chip de noi remedii


Haiku. Cu vino-ncoa - Ruse Florian

stil de vino-ncoa -
floare de nu-mă-uita
în plin câmp cu maci


Haiku. Pe lac - Ruse Florian

Fluture-agitat -
Salcia pescuiește.
Ce de stele-n lac!


Codul bunelor maniere - Ruse Florian

Un viu și nuanțat bazar al măștilor, 
testate-n varii cazuri de-abrutizare, 
al căror prețuri de-achiziționare
pleacă de la gratis urcând revoltător.


Eşichierul puterilor în statul de drept dâmboviţean (România lucrului bine f****) - Ruse Florian

Legislativu-i spune judecǎtorescului:
Nu mǎ-ndrepta, schilodindu-mǎ!

Judecǎtorescu-i spune legislativului:
Nu mǎ obstrucţiona, responsabilizându-mǎ!

Preşedintele-n nota lui "Sǎ te-ajut, ajutǎ-mǎ!", îi spune judecǎtorescului:
"Bagǎ-i un dosar premierului!", apoi, gândindu-se mai bine, "Şi vezi cum îi înfunzi ceva miniştrii mai de seamǎ..."

Premieru-i spune, puţin timp dup-aceea, preşedintelui:
Înteleg cǎ vrei şi partea-mi de felie, însǎ fǎ-o c-un pic de decenţǎ "domnule".

Preşedintele, "ofensat", îi spune premierului:
Cum poţi insinua aşa ceva? Ia dǎ-ţi demisia, penalule!

Presa, pe-alocuri, întreabǎ retoric: Oare-o fi bine, ca-n intestinele executivului,
sǎ se creeze precedente atât de oribile?


Dădăceală din mers… - Ruse Florian

"Crezi oare c-a aprecia întotdeauna lucrurile
în funcție de cum ori de cât te-au emoționat,
îți dă și dreptul de-a le descalifica pe cele
care doar indiferența,-n stare pură, ți-au captat?
Ia zi-mi atunci, cu-acele chestiuni față de care
te-ai simțit dintotdeauna complet dezinteresat, 
ignorând că-s șanse,-ntr-o perioadă viitoare, 
a te-nduioșa, ce faci? Le trimiti, frumos, la casat?
Sau dacă nu știu care amănunt, din întâmplare,
de a cărui existență, s-o descoperi, nu-ți e dat,
este-n stare a mișca vreo persoană oarecare,
ai paria c-acel detaliu-i numai bun de-aruncat?"

Cam astfel turuia, odat', o scumpă domnișoară,
lâng-un tânăr ce, se pare, o scosese la plimbat;
măgaru-i spusese de-o dădăceală-anteioară
că a fost sublimă, ce mai, doar că rece l-a lăsat.


Despre căutări - Ruse Florian

Unii caută
noi idei
noi iubiri
noi amintiri
noi împăcări
noi începuturi
noi bucurii
noi întrebări

Altii caută
noi metafore
noi uri
noi uitări
noi certuri
noi sfârșituri
noi tristeți
noi răspunsuri

A nu se ignora ce anume cauți la alții
sau ce cauți la tine

A se ține cont că unii caută noul
iar alții caută vechiul și multe multe altele

Poate că până la urmă în viață
nu-i important numai ce anume ai găsit
ci și ceea ce încă mai cauți...

Poate nu prea contează atât să găsești întotdeauna ceea ce cauți
cât a-ți găsi mereu căutări care să conteze


Infinit și totul absolut - Ruse Florian

Infinit și tot -
extrem de diferite
deși n-ai zice:

Infinit - ceva
la care orice-adaos
e neglijabil.

Totul - ceva-ul
la care orice-adaos
e imposibil.


Simpla deducție - Ruse Florian

Oare acea tulburătoare presimțire...
numai pe mine să mă fi-ncercat, 
captivă în întâia noastră amintire, 
rămasă din trecutu-ndepărtat?
Unii, probabil, i-ar fi spus destin, 
alții ceva mai filozofi - pură-ntâmplare;
eu încă nu-mi explic cum, din senin, 
mi-ai cauzat, atunci, atâta siderare.

(Foarte-ncordat tot admiram nuanța cu care propriu-mi suflet mi te contura;
băftosu,-ntrevăzându-ți importanța, găsise, astfel, modul de-a mă-mbucura.)

Nu știu ție-n ce măsură ți s-o fi-ntâmplat
să simți, vreodat', ce pe-atunci am simțit,
însă, prea târziu, nestrămutată, c-ai plecat,
cam neagă c-o luasem pe-un drum greșit.


Atavism patriotic - Ruse Florian

Hm, câte mai avem din fostul comunism:
jignind democrația cu-al lor heirupism,
destui încă mai cred că ar fi altruism
să-și denigreze țara din patriotism...


Haiku. Grămezi de frunze - Ruse Florian

Un vânt ce taie
Grămezi de frunze moarte -
Alee în parc


Legat de rarităţi... - Ruse Florian

Oare-acel gen de-ntâmplări
în stare viaţ-a-ţi preschimba,
or avea fraţi sau surori
ce însăși moartea-ţi pot schimba?


Integritatea vopsită - Ruse Florian

E drept că pân' și vreunu-ajuns, câteodat', ajunge
pe sine-a se privi ca pe un biet ratat, 
probabil just și-ultimu' om mai se-autoconvinge
a nu fi chiar mereu de desconsiderat.
E drept că, lașitatea-ți, poate-a te-mpinge, 
în cazuri extreme, la absurde acte de curaj, 
dar și curaju-ți, isteț, te mai constrânge
"lașitatea" să ți-o evidențiezi în peisaj.
E drept că și cel mai inteligent om poate-ascunde
ceva nerozie, de prim rang, sub frunte, 
sau că la idiot, scânteia, uneori, surprinde
pă-al ce-o vede-ndeajuns deschis la minte.

E drept că sunt destui acei ce par convinși
că alb sau negru este, pân' la urmă, orice lucru, 
dar simțurile pot atât de des greși
încât a-i corija nu-nseamnă și a fi integru.


Despre o închipuire neavenită - Ruse Florian

Deși cum concepeam cândva iubirea, 
până ce aievea să o întâlnesc,
din teatru, filme, cărți, ori de-aiurea, 
recunosc c-abia dacă-mi mai amintesc, 
acum, n-aș prea-ndrăzni s-acuz pe nimeni
din cei ce-atunci cercau să o descrie,
deprins cu stima pentru acei oameni
pe care "a greși" nu-i ține-n frâie; 
totuși, mă gândesc că realitatea
poate chiar a fost un picuț cam dură
când a călcat cu toată greutatea
peste închipuirea-mi imatură.


"Profunzime" fotbalistică - Ruse Florian

Mult prea des de-o dai în bară,
din teren, ești pus pe bară,
și-i greu, când ți-oi cere "dreptul",
a n-o da cu stângu-n dreptul...


Tanka. O voce - Ruse Florian

un puști ofticat 
pleacă din joc cu mingea
e a mea o iau

o voce pe la palat
mai lăsați justiția


Din înaltul prieteniei 2 - Ruse Florian

Nu m-apropia
căpușându-mă.

Nu mă-ngenunchia
ridicându-mă.

Nu mă murdări
periindu-mă.

Nu m-aprecia
degradându-mă.

Nu mă-ntâmpina
evitându-mă.

Nu mă implora
stingherindu-mă.

Nu mă folosi
șmecherindu-mă.

Nu mă dispera
persiflându-mă.

Nu mă anula
suspectându-mă.

Nu mă menaja
plafonându-mă.


Nostalgie - Ruse Florian

"Să mi se-ntâmple chiar mie, n-are cum!"
Așa-mi tot spuneam atunci când ai plecat.
În ciuda ălor clipe-agonice,-acum, 
îmi zic: "Și de ce nu mi s-ar fi-ntâmplat?
Acele lucruri prea mirobolante
ce,-ntruna, lumea, le are de-arătat, 
pot fi într-atât' de-absurd ofertante
încât oricine,-oricând, e de ignorat."

O bună vreme-am sperat c-o să te-ntorci
pentru-a continua de unde ne-am oprit. -
Încă mai visam așa frumos pe-atunci…
Până la urmă, la ce ai fi venit?


Pe culmile depresiei - Ruse Florian

Când nu sunt deloc uși
la care să mai poți să bați, 
absurdu-a reusi 
o clipă, măcar, să-l abați, 
când drumurile tale toate, 
în juru-ți se închid, 
de întâmplare amputate, 
blocându-te în vid, 
când nu prea își mai dă silința, 
nici moartea, de a te îspăimânta, 
găsind suficient cum viața, 
nu contenește-a te persecuta…

În ăste neguri, când apuci
vreun capăt de speranță, 
să nu te miri dacă-ți aduci
până și ție greață.


Despre morală - Ruse Florian

De ceva vreme-ncoa s-a tot considerat
spre-o viață morală să-ndrumi c-ar merita,
totuși mă-ntreb, la om, nu-i astfel delicat
morala-ntregii vieți s-o faci și a-i conta?


O tentativă riscantă de snobism... - Ruse Florian

Destui, ajung, se pare,-a regreta ce n-au facut, 
mult mai mult decât ce au făcut...

E-n trend! Ce vrei? Deci, lasă-mă să te întreb și eu ceva
care mă frământă mai rău ca orice altceva:

"Dacă s-ar întâmpla să nu pot continua cu tine
dar nici fără de tine...

Tu, ce crezi? Ai putea trăi cu mine?
Dar fără de mine?"


Nesiguranța amorezului - Ruse Florian

Dintre atâtea moduri de a te iubi
care, cumva,-nainte-mi s-ar putea ivi, 
ce șanse aș avea eu a-l deosebi
pe-acela căruia, etern, te-ai potrivi?


Erodare de duzină - Ruse Florian

Cum ziua când ea nu râdea
era o zi zdrobită, 
în fel și chip el tot dădea
vreo poznă să comiită.
Iar când părea că ea vedea
lumea-n tonuri obtuze, 
el, delicat, le înflorea,
așa... să o amuze.
Cam astfel fost-a la-nceput
și-un timp după aceea, 
apoi, ceva s-a petrecut,
surpându-le-odiseea...
Odată chiar, când își murea: 
"Gluma prea s-a îngroșat!", 
trist, o surprinse cum gândea:
"Hazul s-a cam terminat…"


Cu dublu tăiș - Ruse Florian

"Oare o fi de bun augur să îți pară că-ntrevezi
vreun lucru-n care niciodat‛ nu vei înceta să crezi?"

Nu demult, la modul ăsta, subtilă,-mi tot strecurai
semne ale adâncimii în care mă adorai.

Acum, privind un piculeț mai detașat în urmă, 
îmi zic că, poate, n-o spuneai, întâmplător, în glumă...

Hm! Cine naibii-ar fi crezut cât de profund caraghios
mi-era, în fapt, obiceiul de-a te lua prea-n serios?


În loc de resentimente... - Ruse Florian

Criticul ce-i înzestrat cu prețiosul geniu
de-a imortaliza căderea vreunui creator, 
sec, înfățișându-l ca pe un jalnic ageamiu
care oripilează c-un prost gust nepieritor, 
se-ntâmplă câte-odată să-l împingă pe artist
acolo unde prea puțini s-au mai aventurat;
adică, să conceapă,-n ciuda oricui defetist,
vreo opera chiar delicat de descalificat.






























    1 2 3 4 5 6

Copyrights © 2015-2021 Ruse Florian / All Rights Reserved.