Florian Ruse - "Poezii"
 
Pag6

    1 2 3 4 5 6

Când singur sunt - Ruse Florian

Singurătatea lesne-mi port
când o-mpart doar cu mine,
dar vai, ucide s-o suport
când singur sunt cu tine!


omului "educat" - Ruse Florian

nu puțini prin epatare
tind s-arate învățați
da-n lipsă de maniere
se dau mult prea cultivați


Senryu. Tot mai puține - Ruse Florian

Depopulare -
Tot mai puține muște
Ditai rahatu'


Am văzut - Ruse Florian

Am văzut începutul unui univers

(Dumnezeule, cât pot fi de în vârstă)

Unii l-au numit big bang
alții creația unuia sau mai multor zei și așa mai departe

Nu prea știu ce să cred despre aceste chestiuni
și sincer nici nu prea îmi pasă

Lucrurile pentru mine sunt atât de clare în ciuda faptului 
că nu am reușit să conving pe nimeni niciodată 
cum totul a început atunci când am întâlnit-o prima dată

Am văzut sfârșitul unui univers
mângâiat oarecum de acel
"Nimic nu se pierde, totul se transformă"
pe care frumos îl spunea  odată cineva
Se pare că nu e nevoie de forțe supranaturale
pentru a dispărea un univers
doi oameni la fel de banal cum îl pot crea 
îl și pot face să dispară

Totuși cel mai insuportabil de văzut e că
deși pierdut întru totul
m-am transformat în ceva care-și deplânge transformarea
dintr-un univers paralel cu al ei


Aviz "moralistilor" - Ruse Florian

Spui că sinele-ți călești,
când, de fapt, te bălăcești... -

Ai grijă cum altoiești,
sufletul să nu-ți ciuntești!


Nu mor caii când vor câinii - Ruse Florian

Plâng ochii norilor
mânați de-un vânt hain
prin țara cailor
senini tot mai puțin.

Dor nervii vremilor
întinși mult prea prostesc
de valul triștilor
dricari ce se rotesc.

Vezi colții zbirilor,
lătrând parc-a pustiu,
luând urma mânjilor,
rânjind pe străzi bocciu.

Curg stropii, domnilor!
vestind un cer senin,
în raiul șerpilor
scuipând în jur venin.


Patetică temere - Ruse Florian

Cât oare-i de posibil ca brave garanții, 
odată ce te-ai compromis, să poți susține, 
sperând poate că tocmai vreun om la care ții
te va privi cu mai puțină suspiciune;
când până și-mbiindu-l cu fraternizarea
pe vreunul care-i cam ca tine de pătat,
îi forțezi adesea, duhnind, aprecierea
că demn ești cât mai grabnic de a fi evitat?


Elefanții violatori - Ruse Florian

Noi românii nu prea avem noroc la președinți,
am ucis unul și poate de-aceea suntem blestemați.
Probabil că așa se și explică cum justiția de-o vreme-ncoace
nu prea a scăpat nicio ocazie să ne călărească.
Astfel, sub stindardul statului de drept și al siguranței naționale,
aproape e de înțeles abuzul repetat al acestor două instituții;
totuși, în urma lipsei totale a vreunei protecții, 
se pare că s-a lăsat cu oarecare sarcină…
Acum, poate-i momentul să ne oprim puțintel!
Vina părinților nu trebuie transferată copiilor!
Ce nebun și-ar dori ca viitorul copiilor lui să fie,
chiar și urmare a vreunei juste vendete, abuzat?

Acum, când, din păcate, sub masca unei Românii a lucrului bine făcut
se ascunde, de fapt, o Românie a lucrului bine f****;
cel mai cumplit e că deja,
copiii noștri, par a începe să se joace
intonând acest sumbru cântecel:

...Doi elefanți cam violau
pe o pânză de păianjen
și pentru că nu se rupea
recidivă un elefant…


Haiku. Merii înghețați - Ruse Florian

eden jalnic nud -
canci frunze în dotare
merii înghețați


Impas în pustiu - Ruse Florian

Cum simpla-ți bunătate care
știa, atât de bine, să mă-mbune, 
și-acum mi-aduce alinare
c-o neverosimilă-adeziune, 
cum scumpa-ți voioșie care, 
ades, mă-nvoioșa, 
încă nu are-asemănare
în a mă-nduioșa, 
cum încă dulci trăiri pe care
le-am ajutat să ți se-ntâmple, 
neîmpăcate și șopotitoare, 
îmi tot rătăcesc între tâmple, 
cum, mai mereu, prin jurul meu, mă bucur, 
când regăsesc vreun pic din ceea ce mi-ai fost, 

ce sens ar avea, alt suflet, să tulbur
cu-aburii ideii de-a ne clădi un rost?


O stupizenie - Ruse Florian

S-ar cere-un referendum! -
La vot a supune
de chiar s-or impune
mofturi prin referendum.


Diferența dintre filozof și poliglot - Ruse Florian

Când la vreunul, azi, admiri idiot
în atâtea limbi, de sus, cum tace,
că-i prea filozof sau mut poliglot
diferențe mari chiar nu poți face.


Povestea unui vânător - Ruse Florian

(O ciripire îndulcită-n pripă: "O pasăre ce zboară dac-ar fi iubirea,                                                                             
mi-aș dori să-i fiu barem o aripă, iar cealaltă aripă să-i fie, cumva, ea...)                                                                                 

Aproape-amuzat de a sa-ndrăzneală 
(tot zbura o pasăre un pic prea-n preajma mea),
arma am scos-o fără de pripeală, 
trăgând s-omor plictisul și-așa… să vadă ea.
Și-n urma-celui tunet de neunde
un gând m-a străfulgerat ca din întâmplare: 
"Ce-o fi mai plăcut? S-o admiri cum cade?
Sau să-i privești de-aproape chipu-n timp ce moare?"

(Eram pe atunci de-un cinism epocal, 
așa c-am luat-o mândru-n palme sfidătoare, 
cu un simplu gest, la fel de natural
cum rupe un grădinar, de-obicei, o floare.)

Rana-n aripă-i scrutând-o-ntâi senin, 
strânsei, ca lovit, din ochi și-ntr-o clipă iată, 
parc-animate de un lăuntric chin, 
îmi aparură lacrimi pe-obraji prima dată…
(Cât ușurează plânsul o așa mâhnire, 
nu-mi prea păsase, pân' atunci, mai deloc, 
obișnuind oricare stupidă pornire
să o iau în râs precum un dobitoc)

Curând, secat de lacrimi și ușor ca fulgul, 
nu m-au luat deloc minuni pe-ocolite:
prea tulburat, bag seamă, de ce-a făcut plumbul, 
aripă-ajungănd, cred, ca-nvățăminte.

Zborul meu părea hotărât s-atingă, 
piscuri nemai atinse de vreun alt flăcăiaș;
vezi însă c,-atent, decidea să tragă, 
de-undeva din ascunziș, un nu știu ce țintaș...
Ce-a urmat apoi? – Un tunet percutant…
Iar celui de-a reușit cu glonț a m-atinge, 
c-o gaură-n piept, sângerând galopant, 
i-am oferit plăcerea, brută, de-a mă stinge.


Haiku. Reper - Ruse Florian

reper în jurnal - 
toate simțurile spun:
întoarce foaia


Între echilibru și dezechilibru - Ruse Florian

Oare-i chiar isteț când libertățile primite-n dar
sau moștenite prin împrejurări propice, 
văzute ca malformații, cu nevoie de hotar, 
de dezavantajații de o bună pace, 
nu-s crescute, fiecare-n parte, ca-n incubator
(vulnerabilitatea lor fiind precoce),
de aceia care umplu rândurile, cu onor,
îngrijoraților de o bolnavă pace?


Senryu. Rezist - Ruse Florian

Forfotă-n Piață
Tunete și fulgere -
Val water "rezist"


Vorbe în vânt - Ruse Florian

Până a te angaja, reginei, să-i schimbi firea, 
nu te baza (problema, tratând-o mult prea-n joacă),
în șah, că atuncea când ghicită ți-e mutarea,
n-ar fi mereu just motiv, partida, să sfârșească...
Totuși nici nu lua vreun joc, prostesc, foarte-n serios
(prea tind, câte unele, grotesc, a secătui...) -
mândrii, suflete, chiar vieți, pot ajunge-atât de jos,
când mizele tot urcă... (Şi-asta cui i-o trebui?)
Cu ignoranța-ți, lupta, niciodată n-o-nceta,
(orice pace,-n acest caz, fiind pură prostie);
și nu găsi,-n plin război, că, în fapt, n-ar prea conta
cum îti dozezi, în iureș, gradul de omenie.
Iar atunci când suspectezi de prostie pe-un altul
ce nu-ți consideră, neam, vreun asalt gândit firesc,
vezi de nu cumva n-oi fi, matale chiar, nebunul 
ce mută-nsă mutarea-i nu-i tocmai de rang regesc.


Curiozități bolnave - Ruse Florian

Există o mai bună glumă a cunoașterii
decât cea de-a îl ridiculuiza pe curios în mod fatal, 
iluzionându-l că experimentarea sinuciderii
ar avea un rol autodidactic epocal?


Ce-a fost a fost? - Ruse Florian

Îndrăgosiți, noi doi, dac-om fi fost
în această viață, vreun pic, cu-adevărat, 
poate-o fi existat, îmi zic, și-un rost,
cât de cât, limpede că ne-am înstrăinat.
Cel mai probabil, tu, nici nu ai fost, 
doar eu, tot ce-ți eram, cumva, am inventat, 
apoi, făr-a-mi păsa, neam, de vreun cost,
așa,-n al meu suflet, nebunesc, te-am păstrat.
Ori, chiar ți s-or fi-aprins călcâiele...,
ceva, pe undeva, însă ni s-a-ntâmplat
de-au venit, în valuri, harpiile
iar tot ce clădisem, în praf, s-a transformat.

Ah, ce-aș mai vrea cu-acel: "Ce-a fost a fost!", 
să pot lăsa-n urmă ce este de lăsat!
Cum îns-aș fi-n stare de-așa un gest, 
când nu sunt prea sigur ce e de aruncat?


Haiku. Ghicitu-n ghioc - Ruse Florian

Restul e-n ceață -
Înflorește-un ghiocel
Ghicit în ghioc


Tot gravitând în jurul morții… - Ruse Florian

A fi sau a nu fi, dintre atâtea lucruri

       «Ceva născându-se-n ceva fără motive, 
        ceva simțind într-un ceva ce-l și include, 
        ceva făcând numai ceea ce poate face, 
        ceva-n altceva incapabil de-a-l exclude.»

un nu stiu ce care mai se-ntreabă uneori:

       «Ce oare-ar fi devenit văduvit de toate
        ce făcut-au uneori viaț-a-i părea dragă
        ori de-acelea care-au dat, lumea, să-i arate, 
        prin evidențe, cât i-ar lua,-n fapt, s-o-nțeleagă?

        Sau cum oare ar putea chiar totu-ntrezării, 
        un ceva ce totul, în vreun fel, l-ar naște, 
        fără a rezolva problema conjugării
        verbului inexistent de "-a autonaște"?

        Sau cum legat de karmă..., ori de reîncarnări… ?»

Poți oare ființa o-ntreagă veșnicie
ca parte-a valurilor spumegând de muritori, 
animat, metodic, de actul de-a te stinge
ce-amintirile-ți îneacă, ori de câte ori?


Haiku. De Florii - Ruse Florian

Ziua de Florii -
Pisc, mormânt, pământ de flori
Bulbi de trandafiri


Senryu. Struțul - Ruse Florian

un struț hotărât -
tot mai ezitant parcă
gâtul clepsidrei


Nebunia generală - Ruse Florian

Se zice că peștele de la cap se împute…
(Ȋnțeleaptă vorbă, înclin chiar să-i dau dreptate!) -
Ce te faci însă când, deși ales democratic, capul nu are cap?
Unde să mai arăți atunci cu degetul?

Nu-mi vine în minte, acum, decât un banal exemplu din fotbal
(poate ar fi fost mai nimerit unul din tenis…, însă asta e):
o echipă, când se vede net depășită valoric,
începe, cu conștiinciozitate, să dea la gioale.
Şi dă și dă, până încep să trosnească oasele,
să sară sângele peste tot și, colac peste pupăză,
arbitrul, prelucrat cu mare grijă încă dinaintea meciului,
mai și face nonșalant pe orbul.

La un moment dat, se aude trosnind o vertebră a parlamentului. 
Verdictul doctorului - paralizie!

Curând, anumite partidele intră și ele în colaps. 
Deja pe-acolo s-a instaurat tăcerea!
Se tace, pentru că cei mai vocali jucători ai lor
au fost puși frumușel pe bară (sau mai bine zis după bare). -
"O meritau" zice cu fermitate arbitrul.

Deja nu se mai aude decât o frică tăcută… și, din când în când,
fluierul arbitrului cu acel "Ciocu Mic" amenințător.

Nebunia s-a generalizat!
La televizor vezi frică.
La biserică vezi frică.
Căci da! S-a ajuns din păcate până acolo.

S-a întors istoria, ce mai!
Scapă cine poate!


Avertismentul unui amic (legat de lumini veninoase) - Ruse Florian

Ferește-te de ura celor din galeria Domnului, “cumetre“! -
Nimeni nu ține dușmănie precum fanii din aceasta…
Plus că mai știu să și arunce cu-atâta pasiune cu pietre
încât nici chiar Isus re-ncarnat n-ar fi-n stare-a-și feri țeasta...


Între o victimă și un kamikaze religios - Ruse Florian

Chiar ai paria cu viața
pe viața de apoi?
Frumos, dar nu te curăța
luându-ne și pe noi!


Pomul - Ruse Florian

Ai grijă-atunci când te întreci cu ceilalți
și pe tine însuți să te-ntreci;
altfel, oricât ar părea că te înalți,
roadele-ți vor fi mai toate seci!


Șlefuitorului - Ruse Florian

Șlefuiește-atât cât crezi,
precum apele în roci,
dar ai grijă ca,-ntr-o zi,
sufletul să nu ți-l toci!


Procentele ne omoară - Ruse Florian

E poate de-nțeles, mândria de a publica,
dar ustură s-o vezi excesiv stătută
la cei ce tot scriu cărți ne prea părând a-i încurca
pe merit că-s citiți cam zero la sută…


Mică ironie semantică - Ruse Florian

Nu-i oare-ușor ironic să socoți că-i unic
ceva ce nu se lasă, perfect, duplicat, 
fără credința că există lucruri, practic, 
ce nu-s imposibil, complet, de replicat?


Boul cu ștampila - Ruse Florian

De un timp încoa mă simt complet stupid
atunci când mă duc, frumușel, la votare;
mi-e, nu știu de ce, tot mai greu să decid
cam cine aș vrea să mă fure mai tare.


Sedus de pustiu - Ruse Florian

Chemat de o lume
lipsită de soare, 
plină de sumbre stele, 
scăldate-n morală, 
aiurit, într-un suspin
de dor, 
în mantie de negru chin, 
stins, mor.
Mor macinat de-un gând:
De ce mă vor?
Să fie oare a mea vină
inerția c-am lăsat-o să mă-mpingă
să mă îngrop în lumea lor,
de parcă cel mai important în viață
ar fi să-nveți să "strălucești" ca dumnealor?

(Hm, când sunt lumi în care n-ar surprinde
să poți trăi o viață făr-a trăi,
deși mort de-atâta vreme,
cum m-aș mira că încă pot muri?)


Reflecții infantile 2 - Ruse Florian

O fi exclus vreun eu ce există 
dacă
și numai 
dacă
tot ce nu e acel eu există?

Poate fi ceva care există
dacă
și numai 
dacă
tot ce nu-i acel ceva există?

Orișice ceva, cumva, există
dacă
și numai 
dacă
tot ce nu-i acel ceva există?


Regăsire 4 - Ruse Florian

Salut bătrâne! Mai trăiești?
Cum e la tine-n astă seară?
Primavară, te pomenești?
Ori vreo banală zi de vară?

Pare c-am dat-o bine-n bară 
și c-ai ajuns să mă detești...
(Tăcerea-ți, știi? Mă cam omoară.)
Sau poate tu, numai glumești?

Într-un fel îți dau dreptate 
că persiști a te-arăta absent…
(De-aproape-o eternitate
chiar așa... niciun eveniment?)

Ei bine-amice, din păcate, 
întocmai lucrurile-au stat:
Nimic de mare-nsemnătate, 
de-o vreme, nu m-a prea marcat!

Totuși astăzi sunt pe punctul
de a termina ce-am început, 
atunci, pe-nserat, când primul
dintre stihuri ți l-ai conceput.

Probabil recunoști că ăsta-i
un bun motiv de-a celebra
că niciodat' n-abandonat-ai
acest mijloc de-a te distra.

Hm.Te-ai fi gândit vreodată
că o s-ajungi a scrie versuri?
Când urât-ai școala toată
soiul acesta de finețuri?

S-au strâns suficiente,-aș spune, 
cât să-ncapă într-o carte
prinsă-n coperți nici prea grăsune, 
dar nici prea atrofiate.

Stai calm... Nu îmi fac iluzii!
Știu că aici se-ncheie dansul...
(Cei ce se rup în poezii, 
rar țin cu lumea asta pasul.)

De dragul imposibilului, 
cred totuși că voi încerca, 
să bat la poarta norocului, 
cătând cumva a publica.

Băi, ia stai! Ce e cu tine?
Cum de încă n-ai nimic de spus?
Chiar mă-ngrijorezi... Ți-e bine?
Omule, tu-ntradevăr te-ai dus?

Sau poate c-oi fi realizat, 
ce-oribil sună narcisist, 
chipul în care te-am abordat -
și-ai consultat vreun specialist?

În sfârșit...somnul m-apasă…
Prietene, fii bun...mă lasă!






























    1 2 3 4 5 6

Copyrights © 2015-2021 Ruse Florian / All Rights Reserved.